Domnul Însuși ne va învăța rugăciunea. Nu o vom învăța singuri, și nimeni altcineva nu va putea să ne învețe. Să nu spunem: ,,Am făcut atâtea metanii, m-am asigurat acum de har”, ci să căutăm să strălucească înlăuntrul nostru lumina cea nestricăcioasă a cunoașterii dumnezeiești, și să se deschidă ochii noștri cei duhovnicești, spre a înțelege dumnezeieștile Lui cuvinte.
Avem, de pildă, un aparat de radio. Când avem, să zicem, antena lui întoarsă către postul 1, pentru care există mai multe emițătoare, atunci emisiunea se aude mai bine. Pe postul 2, care nu are atâtea emițătoare, se aude mai slab. Pe postul 3 nu se aude deloc bine. În acelaș chip se face și comunicarea cu cele dumnezeiești. Când sufletul este întors către 1, comunicarea se face foarte bine. Asta se datorează, de bună seamă, celor două pietre de temelie- smerenia și iubirea. Cu aceste temelii, sufletul comunică cu Dumnezeu, aude glasul Lui, primește cuvântul Său, primește putere și har dumnezeiesc, se transfigurează. Se întoarce lin către Dumnezeu și se străpunge la inimă. Când există mai puțină iubire și smerenie, pe postul 2, comunicăm mai puțin bine cu cele dumnezeiești. Când sufletul trece pe postul 3, nu se face deloc o comunicare bună, întrucât este plin de patimi, ură, vrăjmășii, nu poate prinde frecvența.
Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe Dumnezeu. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape de ceva, de boală sau altele, sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem de la El putere și întărire, ca să le răbdăm pe toate. Precum El bate cu noblețe la ușa sufletului nostru, tot astfel și noi să cerem cu noblețe ceea ce dorim, și dacă Domnul nu ne răspunde, să contenim a mai cere. Atunci când Dumnezeu nu ne dă un lucru pe care îl cerem cu stăruință, înseamnă că are El rațiunea Lui. Are și Dumnezeu ,,tainele” Lui. De vreme ce credem în buna Sa pronie, de vreme ce credem că El cunoaște toate ale vieții noastre și voiește totdeauna binele, de ce să nu arătăm încredere? Să ne rugăm simplu și lin, fără patimă și constrângere. Știm că trecut, prezent și viitor, toate sunt goale, descoperite și cunoscute înaintea lui Dumnezeu. Precum zice Apostolul Pavel, ….nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii Lui(Evr. 4, 13). Noi să nu stăruim; strădania aduce rău în loc de bine. Să nu căutăm cu tot dinadinsul a dobândi ceea ce cerem, ci să le lăsăm în voia lui Dumnezeu. Căci cu cât ,,vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează. Așadar – răbdare, credință și liniște. Și chiar dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată și dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie și când trebuie.
(Ne vobește părintele Porfirie, Editura Egumenița, p. 197-198)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu