Photobucket

joi, 4 octombrie 2012

Iertaţi şi vi se va ierta



 
Când nu-l ierţi pe altul, tu nu-l amărăşti atâta pe el, pe cât te jigneşti pe tine însuţi. 
( Sfântul Ioan Gură de Aur)Iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre.  
(Sfânta Scriptură)
 
Nimic nu este atât de puternic în faţa Domnului, ca iertarea aproapelui, deoarece este o încecare proprie a fiecăruia de a urma una din cele mai importante fapte ale lui Dumnezeu – mila sa către noi. Şi cu nimic nu ne ispitim mai uşor, decât cu mânia, furia şi dorinţa de a ne răzbuna prin cuvânt, iar de multe ori şi prin fapte.
 
Oare de ce adesea nu suntem în stare să iertăm, primind în inimile noastre ura, resentementele şi dorinţa de a ne face propria dreptate? Probabil de la faptul că nu ne dăm seama care este preţul iertării. Trecem cu vederea ce ar putea să ne aducă iertarea adevărată şi nici nu observăm dauna resentimentelor cu care trăim şi care ne distrug sufletul. Din inima iubitoare de sine se trezeşte întrebarea : "De ce să iert?" –şi noi nici nu iertăm. Dar ar trebui în momentele de supărare sau chiar ură faţă de aproapele nostru să ne aducem aminte care este preţul pentru promisiunea iertării, care este incomparabil mai valoros decât cele mai mari pierderi, şi atunci ce supărare nu ar exista în inima noastră, vom avea un răspuns total diferit : "Am pentru ce să iert "- şi vom ierta.
 

Să Iertăm - şi ni se va ierta, să iertăm din nou - şi mai multe ne vor fi iertate, şi aşa la nesfârşit. Cel ce iartă însăşi va fi sub iertarea lui Dumnezeu, în braţele milei şi iubirii divine. Avem pentru ce să fim iertaţi? Desigur şi încă pentru cât de multe! ..Să ne grăbim să iertăm pentru a fi iertaţi, şi cu atât este mai important, că ceea ce iertăm noi, este nesemnificativ, faţă de ce ni se va iartă nouă. În parabola evanghelică păcatele noastre împotriva lui Dumnezeu, sunt comparate cu zece mii de talanţi, pe când păcatele altora faţă de noi, cu o sută de dinari (Matei18 :23-35). Ar fi de parcă situaţia în care ai putea procura cu un ban o mie de lei. Să fi fost posibilă o asemenea situaţie în viaţa obişnuită, presupun că nici nu ţi-ai putea face loc prin mulţime ca să ajungi la îndeplinirea tranzacţiei. Dar nici un bun obţinut pe pământ nu poate fi comparat cu „achiziţiile" făcute pentru suflet. Şi nici o atitudine a noastră faţă de supărarea adusă de fratele nostru, nu poate să fie una cu adevărat justă, căci judecata adevărată a faptelor altor persoane şi păcatelor noastre o poate face doar Dumnezeu, care ştie nu doar vorbele şi faptele noastre, dar citeşte şi în inimile noastre. Să ţinem minte deci păcatele noastre pentru care suntem iertaţi sau am vrea să primim iertare, şi dacă nu din recunoştinţă pentru mila primită, atunci în în speranţa de a o primi – să iertăm, să iertăm şi să iertăm - cu o inimă curată şi fără resentimente.
 

Desigur că nu poţi brusc să dobândeşti o pace interioară care ar face posibilă răbdarea la fiecare lovitură primită. Dar începe de la cele nesemnificative şi vei ajunge la cele mari. Primul grad al lipsei supărării şi resentimentelor este tăcerea. Cu aceasta ar fi bine să o începem şi de ce nu să îl urmăm pe prorocul David care zice : tulburatu-m-am şi n-am grăit.(Psalmi.76: 4) Fă acest lucru o dată , următoarea dată va fi mai uşor să rămâi tăcut, şi cu cât mai des îţi vei pune frâu limbii, cu atât cu mai puţine resentimente vei avea. 

Nesmintirea de la supărări îţi va aduce linişte în suflet, iar liniştea va aduce după ea pacea interioară. Şi atunci vei fi în faţa supărărilor ca un perete în faţa firelor de nisip mânate de vânt. Iar de nu vei începe lupta cu supărările şi nemulţumirile, cu timpul tot mai mult şi mai mult te vei irita şi deja şi orice nimic te va face să-ţi pierzi cumpătul şi liniştea.
Iertarea frecventă nu doar ne va face să iertăm uşor, dar ne va ajuta şi să înţelegem ce înseamnă să întorci obrazul celălalt, celui ce te loveşte peste obrazul drept. Acest lucru – pare o înălţime de neatins, dar celui care-şi va dori această virtute îi va ajuta însăşi Dumnezeu, care se va sălăşlui în sufletul nostru prin Duhul Sfânt. Iertarea este o virtute, care nu doar va aduce o plată veşnică, dar şi una imediată în inima noastră.
 
Întru aceasta vor vedea oamenii că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi. 
Natalia Lozan

Niciun comentariu: