Photobucket

vineri, 5 octombrie 2012

CONDITIILE MANTUIRII: HARUL,CREDINTA SI FAPTELE BUNE




Omul nu a putut ajunge la mantuire numai prin silintele sale,ci a trebuit sa se intrupeze Fiul lui Dumnezeu , Care sa-l mantuiasca prin jertfa Sa de pe cruce si prin invierea Sa din morti. Dar din roadele Crucii si Invierii lui Hristos pentru mantuirea noastra nu ni le putem insusi singuri.Avem nevoie de harul dumnezeiesc care este o putere necreata ce izvoreste neincetat din fiinta lui Dumnezeu. Izvorul harului in umanitate este Hristos. El ni se impartaseste de Duhul Sfant prin Sfintele Sale Taine savarsite in Biserica de episcop si preot.

Harul lui Dumnezeu este unul singur si se da gratuit, tuturor credinciosilor; el lucreaza inceputul mantuirii noastre, dar ne este de trebuinta in tot timpul vietii. Si aceasta pentru pricina ca nu putem intarii niciodata in bine in aceasta masura, incat sa nu mai avem trebuinta de harul dumnezeiesc. Harul lui Dumnezeu nu numai ca trezeste, dar si sustine, in toata vremea, lucrarea sfintitoare a crestinului, a viatii noastre. Prin puterea lui intram in legatura cu Mantuitorul Iisus Hristos si ne facem partasi roadelor jertfei Sale mantuitoare.El isi face locas in adancul fiintei noastre deodata cu primirea Tainei Sfantului Botez si se face lucrator in viata noastra de c restini pe masura vredniciei noastre. Daca implinim din constiinta poruncile Mantuitorului, in viata noastra se dezvolta aceleasi virtuti care au stralucit in insusi Mantuitorului Iisus Hristos, cum scrie sfantul apostol Pavel: <<sa cugetati in voi la fel ca si Hristos Iisus>>(Filipeni II,5)
Prin har se intareste legatura dintre crestini si Hristos;prin el naste si creste in crestini o viata noua plina de sfintenie, se naste <<omul cel nou>>. Crestinii sunt mladite ale vitei-Hristos, prin care traiesc si savarsesc faptele bune.
Fiind puterea lui Dumnezeu care duce la mantuire, harul este intru totul trebuitor credinciosilor. Insusi Mantuitorul ne spune: <<Fara mine nu puteti face nimic>>(Ioan XV, 5).Sau <<prin har sunteti mantuiti>>(Efes II,5), scrie sfantul apostol Pavel. Cu toate acestea, harul singur nu ne poate mantui; el nici nu ne sileste la mantuire, ca sa nu puna margini libertatii de vointa cu care suntem daruiti de Dumnezeu. Pentru mantuire este trebuinta  impreuna-lucrare a harului cu silintele credinciosilor, lucrare nisilita, libera. Fiecare credincios poate conlucra sau nu cu harul, cum invatam din Sfanta Scriptura: <<Iata, stau la usa si bat; de va auzii cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine>>(Apoc.III,20)
Indeosebi, Dumnezeuasteapta de la credinciosi credinta si faptele bune izvorite din credinta , si savarsite cu ajutorul harului dumnezeiesc. Credinta si faptele bune sunt conditii ale mantuirii din partea omului.
Prin credinta  primim si ne insusim adevarul descoperit noua prin Iisus Hristos (Evr.XI, 1). Dar nu ne insusim acest adevar numai cu mintea, ci ne unim duhovniceste cu Hristos si cu toata lucrarea  pe care El a savarsit-o in lume. Si aceasta prin iubire si ascultare fata de El si de invatatura Sa. Aceasta si este credinta vie, credinta care indeparteaza, mantuieste si din care izvorasc fapte bune fata de Dumnezeu si de aproapele.
Crestinul trebuie sa stie ca <<fara credinta, nu este cu putinta sa fim bineplacuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si se face rasplatitor celor care Il cauta >>(Evr.XI,6). Sa stie, de asemenea, ca <<precum trupul fara de suflet mort este, si credinta fara de fapte moarta este>>(Iacob II,26), sa-i mai fie apoi limpede si ca <<suntem ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune>>( Efes II,10).
<< In acest fel, prin credinta si prin fapte si ajutati de puterea harului Dumnezeiesc, crestinul devine o faptura noua si se mantuieste. Crestinul ajunge nu numai la o stare ca aceea a lui Adam inainte de cadere, ci la una cu mult mai inalta;firea lui se insanatoseaza si se intareste mereu; mintea lui luminata de puterea harului cunoaste cuvantul lui Dumnezeu si voia Sa sfanta, cunoaste binele si raul: vointa lui se intareste mereu, incat poate implini cu usurinta si statornicie binele si se poate opune raului, iar inima lui se face locas al celor mai curate simtaminte si ganduri. Intre trebuintele sufletesti si cele trupesti este o armonie deplina, deoarece toate asculta de lumina mintii, iar mintea asculta de Hristos>>.


Niciun comentariu: