Photobucket

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Sfântul Prooroc Moise (4 septembrie)



Puţine persoane sfinte, descrise în paginile Sfintei Scripturi, se bucură de renumele imens pe care îl are marele Profet MOISE – omul prin care Dumnezeu a vorbit poporului ales şi tuturor oamenilor, vestindu-le voia Sa. Marelui Moise îi datorăm primele cinci cărţi ale Bibliei, el fiind astfel primul om care a fixat în scris, pentru totdeauna, revelaţia dumnezeiască. A fost un mare profet, un om sfânt, un conducător strălucit al poporului lui Dumnezeu, un mare preot, un teolog, un mare cărturar, un organizator de excepţie al primei mari religii monoteiste, pe care a rânduit-o aşa cum i-a fost revelată direct de Dumnezeu. Biserica îl cinsteşte pe acest mare om al credinţei în ziua de 4 septembrie.
Din paginile Scripturii ştim că s-a născut în Egipt şi că era din neamul lui Levi. A trăit între secolele XIV –XIII î.Hs, conform cronologiilor întocmite de cei care au studiat viaţa sa. În vremea naşterii sale, evreii erau aspru prigoniţi de către Faraon, care vedea în ei un mare pericol, pe care dorea să-l stârpească, omorând pruncii de parte bărbătească din familiile evreilor. Mama lui Moise, dorind să-şi scape pruncul, l-a lăsat pe apa Nilului,
<<---more--->>într-un coş, aproape de locul unde se scălda fiica faraonului. Aşa a ajuns acesta să fie adoptat în familia faraonului, primind o educaţie şi o creştere aleasă. Însuşi numele său este de origine egipteană, însemnând “scos (salvat) din apă” (mo = apă şi sese = mântuit, salvat). În urma unei întâmplări tragice, dintr-un privilegiat la palatul faraonului, Moise ajunge un om simplu, un anonim refugiat în deşertul Arabiei, un om care a trăit ani de zile departe de oameni, păscându-şi turmele în deşert. De aici a fost chemat de Dumnezeu – “Cel ce este (YAHVE) la cea mai sfântă misiune, aceea de trimis al lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, al poporului ales Israel, pe care l-a scos din robia egipteană, conducându-l vreme de 40 de ani prin deşert, pănă la pământul făgăduinţei – Canaanul, pe care aveau să-l stăpânească evreii până în ziua de azi.
În tradiţia biblică, Moise va rămâne pentru totdeauna văzătorul de Dumnezeu şi dătătorul Legii Vechiului Testament. Să ne amintim poruncile Decalogului – pietrele de temelie ale credinţei, în care se rezumă tot ceea ce omul trebuie să ştie şi să facă pentru a urma calea lui Dumnezeu spre mântuire. Mântuitorul Însuşi a întărit importanţa lor, dându-le o interpretare cât mai apropiată de voia lui Dumnezeu faţă de oameni:
Cele 10 porunci dumnezeieşti (Decalogul):

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemanare a niciunui lucru din câte sunt în cer şi pe pământ. Să nu te închini lor şi nici să le slujeşti.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, căci nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
4. Adu-ţi aminte de ziua odihnei (ziua Domnului), ca s-o sfinţeşti pe ea.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti mulţi ani pe pământ.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrânat.
8. Să nu furi.
9. Să nu aduci mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău.



Paginile Scripturii ne dau mărturie despre faptele vieţii lui Moise şi despre tot ceea ce el a făcut şi învăţat. Moise a murit la o vârstă înaintată (peste 120 de ani), dar fără să apuce să vadă pământul făgăduinţei, de care s-a bucurat poporul pe care îl condusese cu înţelepciune. Viaţa lui este considerată ca o icoană a vieţii duhovniceşti, a înaintării omului spre Dumnezeu ( Sf. Grigorie de Nyssa).


<<---more--->>

Niciun comentariu: